PALATUL EPISCOPAL

palatul episcopalPalatul Episcopal al Dunării de Jos a fost construit în perioada 1897-1900, pe locul cunoscut sub numele de „Piaţa Ştefan cel Mare", după planurile arhitectului Toma Dobrescu, inginerul constructor fiind A.F. Bădescu.

 

Palatul Episcopal este o clădire impunătoare, cu front lung şi două aripi perpendiculare, în formă de π grecesc.

La parter era biroul de lucru al Episcopului, un salon de primire, sufragerie mare pentru mesele oficiale şi o altă sufragerie zilnică, dormitorul Episcopului cu anexe, precum şi bucătăria palatului, cu cămări de alimente. Lângă birou este un hol larg, care corespunde uşii principale de intrare şi scării de onoare, cu trepte de marmură, ce face legătura cu etajul. În dreapta holului erau birourile părinţilor consilieri, o sală de şedinţă, birourile funcţionarilor cancelariei episcopale şi sala Consistoriului. Mai existau camere de serviciu şi ieşiri în curte.

Etajul era împărţit în trei părţi: în stânga erau camerele pentru oaspeţi, un hol, apoi dormitoare, saloane şi o sală lungă de mese, toate rezervate familiei regale; în partea dreaptă erau locuinţa Arhimandritului de scaun şi camere pentru oaspeţi.

La demisol erau locuinţele grădinarului şi bucătarului, precum şi camera în care locuiau nepoţii Episcopului.

Palatul Episcopal avea 30 de camere, mansardă şi pivniţe şi se încălzea cu lemne. Avea şi o bogată grădină cu vie pe rod, pomi fructiferi din specii superioare şi cei dintâi migdali aduşi din Orient şi aclimatizaţi la noi. Gardul palatului era realizat din zid gros pe părţile laterale şi în spate, respectiv din fier, în partea din faţă.

Clădirea a fost deteriorată în urma cutremurului din anul 1940, dar Episcopul Chesarie Păunescu a reuşit să strângă fonduri şi să o consolideze în următorii doi ani.

Din anul 1965 în Palatul Episcopal funcţionează Muzeul de Artă Vizuală .

 



View Larger Map