CATEDRALA ORTODOXĂ

catedrala.Catedrala Ortodoxă (Catedrala Arhiepiscopiei Dunărea de Jos) din Galaţi a fost ridicată pe strada Domnească nr.104, între anii 1906 şi 1917, după planurile arhitecţilor Petre Antonescu şi Ştefan Burcuş şi poartă hramurile „Sfântul Ierarh Nicolae" şi „Sfântul Apostol Andrei".

 

Piatra de temelie a fost pusă în data de 27 aprilie 1906, de către prinţul Ferdinand şi principesa Maria, alături de episcopul Pimen Georgescu, viitorul mitropolit al Moldovei.

Catedrala arhiepiscopală este construită în stil neobizantin, cu influenţe ale arhitecturii de cult moldoveneşti. Biserica are o lungime exterioară de 37 metri şi o înălţime de 42,5 metri, cuprinzând la interior un pridvor deschis sprijinit pe coloane duble si arcuri trilobate, pronaos, naos şi altar. Absidele laterale sunt înglobate în grosimea zidurilor. La exterior, temelia vizibilă este realizată din blocuri de piatră cioplită.

Biserica este încinsă de un brâu casetat la o treime din înălţimea zidurilor şi de un brâu în torsadă deasupra ferestrelor. Firide mici se înşiruie sub cornişa puternic profilată. De asemenea, biserica are o turlă mare pe naos şi două mai mici pe pronaos.

În interior este pardosită cu dale din marmură de Carara, albe şi roşii şi este pictată în frescă. Pictura originală a aparţinut lui Costin Petrescu. Catapeteasma este din cărămidă, cu brâie din marmură de Carrara. Amvonul este din aceeaşi marmură, iar policandrele sunt realizate din bronz masiv.

Remarcabile prin frumuseţe şi execuţie artistică sunt catapeteasma poleită cu foiţă de aur şi candelabrul mare, care cântăreşte 900 kg.

În ansamblul ei, catedrala exprimă armonie, forţă şi impresionează prin frumuseţe, stil, eleganţă şi echilibru al volumelor.

Lipsa unei corelări corespunzătoare între natura terenului şi soluţiile constructive a determinat degradări care s-au remediat în perioada 1935-1936, biserica fiind resfinţită la 20 decembrie 1936. Cutremurul din anul 1940 a prăbuşit turla cea mare. Abia în anul 1950 a început restaurarea, după un proiect al arhitectului Stavru Cosifide si al inginerului E. Satâru, iar executarea lucrărilor a fost coordonată de arhitectul Eugen Chefeneux. Pictura a fost refăcută de Niculina Dona. Biserica a fost resfinţită la 7 iulie 1957.

Cutremurul din 1977, dar mai ales ridicarea pânzei freatice în zonă, au determinat degradări care au impus noi lucrări de conslidare, care au constat în realizarea unei reţele de centuri şi stâlpi din beton armat, asociată cu consolidarea locală la arcele timpan naos, absidă şi bolta altarului, precum şi la arcele, bolţile şi cupolele ce compun pridvorul. Local, s-a impus înlocuirea a două coloane din beton armat. În zonele unde betonul armat conlucrează cu zidăria s-a folosit mortar beton în stare fluidă. În paralel cu lucrările de consolidare, s-a executat şi restaurarea picturii.

Începând din 17 aprilie 2001, în Catedrală se află şi o părticică din moaştele Sf. Apostol Andrei. Au fost aduse, de asemenea, în ultimii ani, părticele din moaştele Sf. Ioan Casian, Sf. Ierarh Atanasie Patelarie, Sf. Mc. Dasie şi Emilian de la Durostor. Se mai află în Catedrală o parte din Brâul Maicii Domnului, precum şi veşmântul Cuvioasei Parascheva de la Iaşi .

 



View Larger Map