BISERICA SF. NICOLAE

biserica sf.nicolaeÎn anul 1776, domnitorul Mihail Racoviţă a ridicat Biserica Sfântul Nicolae şi a închinat-o mănăstirii Sfânta Ecaterina de la Muntele Sinai. Biserica avea dimensiuni mici şi plan trilobat. Anul construcţiei este marcat în fundaţiile şi în pardoseala actualei biserici.

 

În 1821 biserica a fost arsă de turci. Construcţia bisericii actuale a început în 1839, prin contribuţia enoriaşilor gălăţeni şi ofranda de 200 galbeni a lui Constantie, arhiepiscopul Sinaiului, unde Biserica Sfântul Nicolae era închinată. Sfinţirea a fost făcută în anul 1845.

În aceasta biserică, în anul 1806, a fost înmormântat generalul rus Prozorovsky, mareşal al armatei ruseşti în Principate. Fiicele generalului au donat odoare bisericii şi au deschis un cont de 10.000 ruble la banca din Odessa, ale cărui dobânzi urmau a se transmite bisericii la fiecare zece ani. Banii au fost trimişi o singură dată.

Tot la Biserica Sfântul Nicolae din Galaţi a fost înmormântat, în anul 1825, primul consul al Austriei, Iosif Manzuoli de Corolari.

Din 1877 până în 1903, lăcaşul a servit ca biserică episcopală a Episcopiei „Dunării de Jos", după ce sediul acesteia s-a mutat de la Ismail la Galaţi. În urma cutremurului din 31 august 1903, biserica a suferit degradări profunde, fapt care a determinat mutarea catedralei la biserica Mavromol din Galaţi.

Între 1903 şi 1907 biserica a fost reparată în întregime, cu sprijinul financiar al lui Paraschiv Vasiliu şi al Primăriei oraşului (primar Gheorghe N. Gamulea) şi resfinţită la 14 septembrie 1907 de către episcopul Pimen Georgescu.

Biserica Sfântul Nicolae are planul în forma de navă, compartimentată prin două şiruri de coloane. Pe peretele de vest şi pe primele două coloane octogonale din biserică se sprijină turla Pantocrator, cu secţiune circulară. Catapeteasma din lemn sculptat separă absida altarului de restul bisericii. Pictura a fost refăcută dupa 1980 în culori foarte stridente.

La exterior, biserica prezintă câteva elemente decorative greceşti: coloane dorice adosate, frontoane triunghiulare şi denticuli. Fundaţia este făcută din bolovani de râu, zidăria din cărămidă, şarpanta din lemn şi învelitoarea din tablă .

Unele dintre icoanele bisericii provin de la bisericile demolate Sfântul Gheorghe şi Sfânta Vineri.

Cutremurele din 1940 şi 1977 au afectat din nou clădirea bisericii.

Renovarea bisericii s-a realizat în mai multe etape. În anul 1940 s-a refăcut turla. În 1980 a fost modificat cafasul din lemn pe o structură de beton armat, s-a refăcut pavimentul şi s-a racordat la sistemul de încălzire a oraşului. În perioada 1982-1984, biserica a fost consolidată cu o reţea de stâlpi şi centuri din beton, iar în anul 1990 s-a adăugat o învelitoare nouă din tablă.

 



View Larger Map